De când eram mică îmi plăcea să desenez. La 7 ani dacă trecea o zi fără să fac 7 desene eram nefericită. Crescând am desenat tot mai puțin, căci nu am urmat o educație artistică, considerând întotdeauna că trebuie să mă integrez în lume și să fac ceea ce se cere. În clasa a cincea am avut șansa să mă duc doi ani în Germania împreună cu părinții mei, unde am mers la o școală Waldorf, chiar prima școală Waldorf din lume. Această perioadă din viața mea m-a marcat profund, iar amintirea acesteia m-a ajutat de multe ori să trec prin greutățile vieții. Acolo am avut posibilitatea să las să iasă la iveală partea astistică și îndemânatică din mine. Apoi am revenit la parcursul normal, gri al vieții. Sunt din București și am crescut într-un cartier, iar când mergeam pe stradă nu puteam vedea blocurile, imaginația mea le transforma în stil gaudian. Din lipsa exterioară a frumosului această lume s-a dezvoltat în mine. Ulterior am făcut diferite lucruri cu materialele care le-am avut la dispoziție: macrame, haine, bijuterii artizanale, genți, tablouri, jucării etc. Pe plan profesional am studiat economia, descoperind carențele teoriilor și problemele sociale. În jurul vârstei de 30 de ani am făcut primul curs de bijuterie în cadrul Școlii de bijuterie contemporană din București și am zis: haleluia! În sfârșit am găsit ceea ce vreau cu adevărat să fac în viață. Sunt la început de drum, dar este drumul meu și sunt fericită că pot păși pe el. Doresc să transmit oamenilor frumusețea și liniștea.
Română 
English 
Deutsch